Acest îndemn răsună din Sfântul Altar al Bisericii, Trup al lui Hristos, în timpul Sfintei Liturghii atunci când preoţii slujitori (în vechime şi întreaga comunitate prezentă la slujbă, iar prin unele locuri şi astăzi) se îmbrăţişează dăruindu-şi unul altuia sărutarea păcii. În acest moment protosul îi întâmpină pe fiecare dintre ceilalţi preoţi cu acest îndemn, fiecare răspunzând: Este şi va fi!., cel dintâi încheind: Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prin aceste cuvinte, este conştientizată prezenţa Mântuitorului în mijlocul nostru iar prin actul îmbrăţişării are loc împăcarea noastră cu cei din jur şi pregătirea pentru împărtăşirea cu Hristos în cadrul Sfintei Euharistii.
De aici, din Biserică, singurul loc unde luăm parte activ la comuniunea noastră cu Hristos, fiecare suntem datori să devenim hristofori adică să îl ducem pe Hristos şi în mijlocul lumii, în mijlocul societăţii, în mijlocul celor ce nu au auzit de El ca şi aceştia să se împărtăşească prin cuvânt de Adevăr.
Să îl avem aşadar pe Hristos în mijlocul nostru mai ales acum când trăim într-o lume a schimbărilor, unde răul este considerat valoare iar binele este dat deoparte.
Prin aceste cuvinte, este conştientizată prezenţa Mântuitorului în mijlocul nostru iar prin actul îmbrăţişării are loc împăcarea noastră cu cei din jur şi pregătirea pentru împărtăşirea cu Hristos în cadrul Sfintei Euharistii.
De aici, din Biserică, singurul loc unde luăm parte activ la comuniunea noastră cu Hristos, fiecare suntem datori să devenim hristofori adică să îl ducem pe Hristos şi în mijlocul lumii, în mijlocul societăţii, în mijlocul celor ce nu au auzit de El ca şi aceştia să se împărtăşească prin cuvânt de Adevăr.
Să îl avem aşadar pe Hristos în mijlocul nostru mai ales acum când trăim într-o lume a schimbărilor, unde răul este considerat valoare iar binele este dat deoparte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu