UN CTITOR DE BISERICI ŞI UN PROMOTOR AL CULTURII CREŞTINE
Episcopul IOACHIM al Huşilor
Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim al Huşilor a trecut la Domnul în vinerea din Săptămâna Luminată. Întrucât şi-a purtat crucea suferinţei unei boli îndelungate cu demnitate şi cu nădejde, Dumnezeu l-a chemat în ceruri în ziua sărbătoririi Izvorului Tămăduirii pentru a-i arăta că locul deplinei vindecări „de durere, întristare şi suspin” este Împărăţia lui Dumnezeu.
Cunoscător al istoriei Bisericii şi patriot statornic, predicator captivant şi păstor misionar, iubitor de cultură şi de evlavie, Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim Mareş i-a preţuit mult pe preoţii şi credincioşii încredinţaţi lui spre păstorire.
În vremuri grele pentru Biserica Ortodoxă Române vrednicul de pomenire Ioan-Ioachim Mareş a fost ales şi hirotonit Arhiereu Vicar al istoricei Episcopii a Romanului şi Huşilor, pe care o cunoştea foarte bine şi pe care o slujise întâi ca preot în câteva parohii din cuprinsul ei, iar apoi, ca vicar administrativ între anii 1978-1985 şi apoi arhiereu vicar între 1985-1996. Vrednicia şi hărnicia arătate la Roman au contribuit la alegerea Preasfinţitului Arhiereu vicar Ioachim ca episcop al Huşilor, episcopie reactivată de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1996, reînnodând astfel lunga şi zbuciumata istorie a acestui scaun episcopal, păstorit în trecutul său de mulţi ierarhi evlavioşi şi erudiţi. Întronizarea primului episcop al Huşilor după reactivarea episcopiei s-a petrecut în timpul păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Ne amintim cu evlavie de momentul noului început al acestei vechi eparhii, dar mai ales de zelul şi jertfelnicia primului ei chiriarh, după reactivare. Pomenim în aceste momente de rugăciune şi recunoştinţă lucrarea bogată pe care vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Huşilor a desfăşurat-o „cu timp şi fără timp” ca Episcopia Huşilor să–şi recapete în scurt timp frumuseţea ei de altădată. El a restaurat multe biserici şi mănăstiri şi a ctitorit altele noi, dar mai ales s-a îngrijit cu deosebită atenţie să îmbrace Catedrala Episcopală din Huşi în veşmânt luminos după ample lucrări de restaurare şi dotare cu odoare şi veşminte noi. Am săvârşit împreună resfinţirea Catedralei din Huşi în ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, 29 iunie 1998. Păstrăm aceeaşi frumoasă amintire şi de la momentul inaugurării Muzeul Eparhial din Huşi în anul omagial 2004, în cadrul amplelor manifestări dedicate Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim s-a dovedit o dată în plus iubitor de Biserică şi Neam, un ierarh care preţuia mult memoria înaintaşilor, creatori de valori sfinte.
În acelaşi timp vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Huşilor s-a dovedit în anii păstoririi sale ca episcop a fi un neobosit misionar, ctitor de multe biserici şi de opere culturale. El a iniţiat şi susţinut prima parte a lucrărilor de construire a catedralei din Bacău. Pe lângă îndatoririle sale de arhiereu vicar la Roman sau de episcop la Huşi răspundea cu multă promptitudine solicitărilor noastre de a participa la evenimentele legate de hramurile Catedralei Mitropolitane din Iaşi, fie la alte hramuri sau manifestări religioase şi culturale din cuprinsul Mitropoliei. Cu multă râvnă şi înţelepciune binevestea Cuvântul Evangheliei, adresându-se atât oamenilor simpli, cât şi intelectualilor. A fost un păstor harnic şi un cărturar zelos. A susţinut şi promovat cu dinamism opera culturală şi socială a Bisericii atât ca arhiereu vicar în Episcopia Romanului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Eftimie, cât şi în Episcopia Huşilor, ca arhipăstor al ei.
Multe şi preţioase sunt făptuirile spirituale şi materiale ale Preasfinţitului Episcop Ioachim al Huşilor. Toate aceste rodnice strădanii ale sale, care i-au împodobit chipul, sunt primite acum ca talanţi înmulţiţi, prin har şi osteneală, în Împărăţia lui Dumnezeu, în lumina Preasfintei Treimi, pe Care a mărturisit-o în rugăciune şi în lucrare pastorală.
În aceste clipe triste pentru Episcopia Huşilor, dar şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care ne dăruieşte lumină şi speranţă când zice: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Această credinţă în viaţa veşnică devine o certitudine pentru noi, creştinii, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Răstignit şi Înviat, ne-a trecut pe noi de la moarte la viaţă, iar celor adormiţi în Domnul le dăruieşte odihna, pacea şi lumina Sa. Acest adevăr ne este mai proaspăt ca oricând în minte şi în inimă mai ales în această perioadă pascală, când lumina Învierii Hristos umple Biserica Sa şi întreg universul, dăruind sens şi speranţă întregii existenţe.
Rugăm pe Hristos Domnul, Arhiereul cel veşnic, să aşeze sufletul Preasfinţitului Părinte Episcop Ioachim, împreună cu drepţii şi cu sfinţii, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”, iar celor îndoliaţi, familie, cler şi credincioşi ai Eparhiei Huşilor, să le aducă mângâiere şi pace sfântă.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
În vremuri grele pentru Biserica Ortodoxă Române vrednicul de pomenire Ioan-Ioachim Mareş a fost ales şi hirotonit Arhiereu Vicar al istoricei Episcopii a Romanului şi Huşilor, pe care o cunoştea foarte bine şi pe care o slujise întâi ca preot în câteva parohii din cuprinsul ei, iar apoi, ca vicar administrativ între anii 1978-1985 şi apoi arhiereu vicar între 1985-1996. Vrednicia şi hărnicia arătate la Roman au contribuit la alegerea Preasfinţitului Arhiereu vicar Ioachim ca episcop al Huşilor, episcopie reactivată de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1996, reînnodând astfel lunga şi zbuciumata istorie a acestui scaun episcopal, păstorit în trecutul său de mulţi ierarhi evlavioşi şi erudiţi. Întronizarea primului episcop al Huşilor după reactivarea episcopiei s-a petrecut în timpul păstoririi noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Ne amintim cu evlavie de momentul noului început al acestei vechi eparhii, dar mai ales de zelul şi jertfelnicia primului ei chiriarh, după reactivare. Pomenim în aceste momente de rugăciune şi recunoştinţă lucrarea bogată pe care vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Huşilor a desfăşurat-o „cu timp şi fără timp” ca Episcopia Huşilor să–şi recapete în scurt timp frumuseţea ei de altădată. El a restaurat multe biserici şi mănăstiri şi a ctitorit altele noi, dar mai ales s-a îngrijit cu deosebită atenţie să îmbrace Catedrala Episcopală din Huşi în veşmânt luminos după ample lucrări de restaurare şi dotare cu odoare şi veşminte noi. Am săvârşit împreună resfinţirea Catedralei din Huşi în ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, 29 iunie 1998. Păstrăm aceeaşi frumoasă amintire şi de la momentul inaugurării Muzeul Eparhial din Huşi în anul omagial 2004, în cadrul amplelor manifestări dedicate Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Preasfinţitul Părinte Episcop Ioachim s-a dovedit o dată în plus iubitor de Biserică şi Neam, un ierarh care preţuia mult memoria înaintaşilor, creatori de valori sfinte.
În acelaşi timp vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Huşilor s-a dovedit în anii păstoririi sale ca episcop a fi un neobosit misionar, ctitor de multe biserici şi de opere culturale. El a iniţiat şi susţinut prima parte a lucrărilor de construire a catedralei din Bacău. Pe lângă îndatoririle sale de arhiereu vicar la Roman sau de episcop la Huşi răspundea cu multă promptitudine solicitărilor noastre de a participa la evenimentele legate de hramurile Catedralei Mitropolitane din Iaşi, fie la alte hramuri sau manifestări religioase şi culturale din cuprinsul Mitropoliei. Cu multă râvnă şi înţelepciune binevestea Cuvântul Evangheliei, adresându-se atât oamenilor simpli, cât şi intelectualilor. A fost un păstor harnic şi un cărturar zelos. A susţinut şi promovat cu dinamism opera culturală şi socială a Bisericii atât ca arhiereu vicar în Episcopia Romanului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Eftimie, cât şi în Episcopia Huşilor, ca arhipăstor al ei.
Multe şi preţioase sunt făptuirile spirituale şi materiale ale Preasfinţitului Episcop Ioachim al Huşilor. Toate aceste rodnice strădanii ale sale, care i-au împodobit chipul, sunt primite acum ca talanţi înmulţiţi, prin har şi osteneală, în Împărăţia lui Dumnezeu, în lumina Preasfintei Treimi, pe Care a mărturisit-o în rugăciune şi în lucrare pastorală.
În aceste clipe triste pentru Episcopia Huşilor, dar şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, ne amintim de cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care ne dăruieşte lumină şi speranţă când zice: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Această credinţă în viaţa veşnică devine o certitudine pentru noi, creştinii, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Răstignit şi Înviat, ne-a trecut pe noi de la moarte la viaţă, iar celor adormiţi în Domnul le dăruieşte odihna, pacea şi lumina Sa. Acest adevăr ne este mai proaspăt ca oricând în minte şi în inimă mai ales în această perioadă pascală, când lumina Învierii Hristos umple Biserica Sa şi întreg universul, dăruind sens şi speranţă întregii existenţe.
Rugăm pe Hristos Domnul, Arhiereul cel veşnic, să aşeze sufletul Preasfinţitului Părinte Episcop Ioachim, împreună cu drepţii şi cu sfinţii, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”, iar celor îndoliaţi, familie, cler şi credincioşi ai Eparhiei Huşilor, să le aducă mângâiere şi pace sfântă.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Sursa: Agenţia de ştiri BASILICA
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu