
După o temeinică pregătire în ţară, la Atena şi Strasbourg, profesor universitar de teologie ortodoxă la Varşovia, Cernăuţi, Suceava şi Bucureşti, a devenit, mai apoi, Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului în 1956, iar din 1957, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
În vremea păstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, timp de 20 de ani, a iniţiat o amplă acţiune de restaurare şi conservare a monumentelor de artă bisericească şi a purtat de grijă pentru întemeierea unor muzee din incinta mănăstirilor voievodale din zona Moldovei.
Ca membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969), Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 şi 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (I 969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) ş.a.
A condus delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferinţele, panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) şi Chambesy (1968), la prima Conferinţă pregătitoare a Sfântului şi marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).
A devenit patriarh al României în 1977, cârmuind Biserica Ortodoxă Române vreme de 9 ani, până la trecerea sa la cele veşnice pe 31 iulie 1986.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu