12 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Cleopa

Astăzi se împlinesc 12 ani de când părintele Cleopa Ilie, unul dintre marii duhovnici pe care Biserica noastră dreptslăvitoare i-a avut, a trecut la Domnul.

Născut la 10 aprilie 1912 în comuna Sulița, județul Botoșani într-o familie de țărani - Alexandru și Ana Ilie, cu zece copii, a petrecut la vârsta adolescenței trei ani în ucenicie la schimonahul Paisie Olaru pustnic în schitul Cozancea și primul duhovnic al părintelui. A intrat în obștea monahală la vârsta de de 17 ani, în anul 1929, în cadrul mănăstirii Sihăstria, fiind călugărit 8 ani mai târziu în anul 1937. În anul 1945 este ales stareț al Mănăstirii Sihăstria dar după trei ani este transferat împreună cu 30 de călugări la Mănăstirea Slatina județul Suceava, unde stă până în anul 1956. Revenind la Mănăstirea Sihăstria devine duhovnicul întregii obști de aici.

Nevoit de prigoanele comuniste ce doreau să închidă mănăstirile și fiind urmărit de securitate Părintele Cleopa se retrage în 1948 pentru șase luni în pădurile de lângă Mănăstirea Sihăstria, urmând ca între anii 1952-1954 tot din aceleași motive și împreună cu părintele Arsenie Papacioc să se retragă în pădurile din munții Stânișoarei.

La cererea vrednicului de pomenire Patriarh Iustinian revine în Mănăstirea Slatina, urmând ca în primăvara anului 1959 să cunoască o a treia retragere în pustie nevoindu-se de această dată timp de 5 ani, până în anul 1964 când revine la Mănăstirea Sihăstria unde își dedică toată viața lucrării și misiunii duhovnicești până la 2 decembrie 1998 când trece la cele veșnice.

Duhovnic al întregii obști ai acestei mănăstiri dar și pentru mii de oameni veniți să ceară un sfat și o mângâiere sufletească, părintele Cleopa a lăsat mai multe predici la sărbători precum și cuvinte de mângâiere adunate în volumele „Ne vorbește părintele Cleopa”.

Astăzi, deși au trecut 12 ani de la trecerea sa la cele veșnice prezența sa printre noi se simte încă atunci când treci pragul Mănăstirii Sihăstria. Chilia sa păstrată așa cum a fost și mormântul său din mijlocul cimitirului mănăstirii plin de lumânări și flori în orice zi ne arată că părintele este în continuare prezent printre noi oferindu-ne în continuare sfaturi cum să ne păzim de ispitele vieții și cu salutul său obștesc, „Mânca-v-ar Raiul”, ne alină sufletele plecând din mănăstire mângâiați, întăriți și binecuvântați.